Există Telepatia?

 

Vom începe prin a menționa că noțiunea de telepatie ca  atare apare doar în cursul secolului 20. Nici un document sau vestigiu din antichitate nu face referire la acest fenomen. Cu siguranță că, după ce a început să se discute despre acest fenomen, reacțiile au fost numeroase și controversate. Până astăzi, sțiința a refuzat mereu să accepte că telepatia este un fenomen real. În paralel numeroase mărturii despre aceste experiențe telepatice continuă să apară.

Telepatia se definește ca fiind tramsmisia de gânduri la distanță fără intervenția oricărei tehnologii care ar putea favoriza această comunicare. Este un fel de ”comunicare fără fir” între două creiere umane. Mii de persoane spun ca au experimentat-o, dar până acum, nu am reușit niciodată să reproducem acest fenomen în laborator.

”Dacă telepatia ar schimba radical codurile de comunicare a ființelor umane, ”tele-empatia” ar revoluționa universul lor senzitiv”

   -Jose Luis Rodgiguez Jimenez-

Oamenii de știință au indicat că existența telepatiei nu este plauzibilă, din punctul de vedere al fizicii. Nu există nici o secțiune a creierului care să fie capabilă să acționeze ca  emițător sau receptor al unei comunicații la distanță. Puterea electromagnetică a creierului nu are nici capacitatea de a transporta informația și nu există nici un mijloc cunoscut prin care acest transport să se poată efectua.

În cadrul fizicii clasice, telepatia este imposibilă. În schimb, în contextul fizicii cuantice, lucrurile sunt diferite. Din acest motiv, numroși fizicieni recunoscuți au făcut trimitere la acest fenomen și nu spun nu existenței posibile a comunicației telepatice. Subiectul nu este închis.

 

Experiențele asupra telepatiei

În fața miilor de mărturii ale persoanelor ce afirmă că au experimentat telepatia, anumiți oameni de știință s-au aplecat asupra studiului acestui fenomen. Una din experiențele cele mai cunoscute a fost realizată de către Karl Zener. Cu ajutorul a cinci cărți de joc pe care erau desenate diferite simboluri, el va realiza o monitorizare statistică riguroasă asupra unui grup de participanți. Rezultatele obținute în cursul acestei experiențe nu au permis obținerea de concluzii solide.

Pe de altă parte, cercetătorii Montaque Ullman și Stanley Krippner de la Maionides Medical Center din Brooklyn (New-York) au realizat o experiență asupra transmisiei telepatice în timpul somnului. Rezultatele au arătat că în numeroase cazuri, imaginea prezentă în mintea emițătorului apărea în somn în mintea receptorului. Totuși, studiul a fost abandonat.

O altă experiență celebră este cea numită ”experiența Ganzfeld”. În total au fost efectuate 88 de studii între 1974 și 2004. Ele au dat un indice de succes telepatic de 37%. Rezultatele controversate au motivat realizarea de noi experiențe, ce au dat de această dată un indice de 34%. În statistică, acest rezultat este semnificativ, totuși în practică el a generat numeorase îndoieli, de aceea cercetările au fost abandonate.

Rupert Sheldrake, biochimist și psiholog la Universitatea Cambridge, a realizat o altă experiență telepatică între 2003 și 2004. După ce a efectuat 571 încercări de comunicare telepatică, cu ajutorul a 63 de voluntari, el a stabilit că procentajul de succes este de 41%. A publicat aceste rezultate în numeroase reviste științifice.

 

Telepatia și fizica cuantică

Aspectul cel mai controversat este că telepatia contrazice legile fizicii clasice cât și a altor științe. Posibila sa existență ar implica redefinirea a numeroase axiome, care astăzi sunt considerate valide. Din punctul de vedere al fizicii și neurologiei, este imposibil să se producă un proces în creier fără ca acesta să fie declanșat de un stimul senzorial sau intern.

Pentru știința convențională, gândul este un proces biochimic. Prin urmare, el nu este creat dacă nu este perceput un stimul material. Telepatia se caracterizează precis prin absența acestui stimul material. O realitate o exclude aparent pe alta. Totuși, din puntul de vedere al fizicii cuantice, au fost exprimate numeroase ipoteze ce menționează existența altor forme de interacțiune.

Roger Penrose, fizician și matematician, expert al teoriei relativității, a postulat existența unei biofizici cuantice a minții. În teza lui, a fost însoțit de Stuart Hameroff, un anestezist de la Universitatea Arizona. Ipotezele lui Penrose-Hameroff au deschis calea către înțelegerea telepatiei cu ajutorul unui punct de vedere științific. În schimb, in loc să ofere concluzii, ele au definit mai degrabă un nou câmp de cercetare.

Numeroase persoane raportează experiențe de comunicare telepatică. Orgoliu care există – și a existat dintotdeauna- la cei care apără postulatele științifice în vigoare, a împiedicat dezvoltarea cercetărilor în acest sens, dincolo de cercetările izolate pe care le-am menționat.

În acest sens, faptul că telepatia ar fi adesea folosită pentru manipulare și chiar pentru magie este o altă mare problemă care face să treneze studiul său. Totuși, știința va trebui să determine la un moment dat dacă rămâne acolo sau, din contră, deschide ușa unei noi încăperi plină de întrebări fascinante.

Trei Instincte Care Nu Ne Înșeală Niciodată

Cele trei instincte care nu ne înșeală niciodată

”Veritabila esență a instinctului este de a fi urmat independent de gândire”

   -Charles Darwin-

Cum de ai știut? ”Habar n-am….din instinct”. Aceste cuvinte vă spun ceva?

Instinctul este o putere inexplicabilă a regnului animal. Totuși și oamenii acționează în multe momente instinctual. El este mai mult sau mai puțin prezent, dar face în mod egal parte din noi, ascuns în umbră, așteptând să sară asupra prăzii.

Poate acest lucru se explică prin faptul ca ne tragem din animale și poate că acestea ne-au lăsat o moștenire a comportametului lor complex.

Instinctul se activează în fața stimulilor și a anumitor situații…fără să-l putem evita sau analiza!

De la cea mai mică vârstă, ni se vorbește de instinctul de supraviețuire pe care-l avem cu toții. Datorită lui, putem reacționa în fața unui atac sau a unui pericol iminent.

Atunci când ceva este pe punctul de a ne face rău, o alarmă legată de instinctele cele mai primitive se aprinde și comenzile creierului se sting. Noi nu mai acționăm atunci într-o manieră rațională ci emoțională.

În ce categorie să plasăm aceste acțiuni? Instinctuale, nimic mai mult. În general, reacționă rapid și ne protejăm de lucrurile care ar putea să ne facă rău sau să ne rănească.

Astfel, instinctul este un răspuns care erupe din interior, fară să ne gândim, fără să-l resimțim.

Exista de asemenea o diferență importantă între instinct și intuiție, căci intuiția nu a fost observată la toată lumea (chiar dacă ea poate fi totuși adânc îngropată). Intuiția este o abilitate în a înțelege, recunoaște sau percepe ceva într-o manieră imediată.

Instinctul nu este întotdeauna bine văzut în lumea civilizată. Îl asociem mai degrabă animalelor, celor care nu înțeleg sau care nu ajung să se exprime…Dar nu este deloc așa!

Instinctele pe care nu trebuie să le ignorăm sunt:

1.Senzația de pericol

Ați resimțit poate o durere în mijlocul pieptului sau o senzație de frică pe care nu o înțelegeați și ați devenit brusc mai atent?

Poate ca chiar după această senzație ați fost foarte aproape să fiți lovit de o mașina sau un accident s-a întâmplat în imediata voastră apropiere.

V-ați gândit că este destinul? Șansa? În realitate, datorită instinctului dumneavoastră ați fost protejat.

Este important să acordăm atenție semnalelor pe care ni le trimite corpul. Nu uitați că inconștientul are capacitatea de a percepe pericolele pe care mintea conștientă sau simțurile nu le pot percepe.

 

2.Prima impresie

”E ceva în neregulă cu tipul ăsta”, ”De ce?”, ”Nu știu de ce dar are ceva care mă deranjează”.

Asta nu înseamnă că sunteți o persoană rea sau că vreți să provocați neplăceri ci că în acest moment precis, instinctul dumneavoastră (sau intuiția) v-a trimis un mesaj pe care trebuie să-l ascultați.

Prima impresie funcționează de asemenea și  atunci când începeți să vorbiți cu cineva pe care doar l-ați observat în trecere, de câteva ori.

Acest proces atât de primitiv și fără explicație este foarte util pentru a ști în cine să avem încredere, de exemplu. Instinctul poate fi deci de o mare utilitate pentru a detecta persoanele periculoase.

 

3.Decizia corectă

Tot timpul trebuie să luăm decizii. Unele sunt mai ușor de luat în timp ce altele necesită mult mai mult timp de gândire. Atunci când trebuie să alegeți ceva ce riscă să schimbe în mod real cursul vieții dumneavoastră, nu ezitați să faceți apel la instinct.

Acest sfat poate părea un pic ”primitiv”, totuși, el vă va fi prețios.

Rămâne să ne întrebăm dacă instinctul și intuiția sunt cu adevărat de încredere.

Uneori ele vă pot induce în eroare, trebuie deci să fiți atenți și să știți să reparați eroarea. Cu toate acestea, se poate de asemenea să eșuați și dacă vă bazați exclusiv pe rațional.

Studiile au dezvăluit ca în 90% din cazuri, a avea încredere în irațional ar asigura reușita. Puteți întotdeauna să experimentați cu propriile dumneavoastră mijloace și să determinați eficacitatea instinctului propriu.

”The Eye”

Argentina: misterul insulei rotitoare ”The Eye”

În nord estul Argentinei a fost descoperită o misterioasă insulă plutitoare, perfect circulară, ce se deplasează ca prin magie în jurul propriei axe. Caracteristici cel puțin neobișnuite care i-au și atras numele de ”The Eye”. Intrigat de această stranie formațiune, producătorul Sergio Neuspillerm încearcă să strângă fonduri pentru a lansa o expediție științifică cu scopul de a descifra misterul ce înconjoară această stranie insulă.

Acum aprope un an, în timp ce verifica imagini din satelit pe Google Maps pentru a găsi un loc potrivit pentru turnarea unui documentar, atenția producătorului  a fost brusca atrasă de o stranie formațiune situată în mlaștinile Deltei Parana, în nord-estul Argentinei. Formațiunea cu pricina era o insulă înconjurată de ape, a carei formă ciudat de circulară a primit apoi supranumele de ”The Eye” (El ojo, în spaniolă)

The Eye este un cerc de pamânt cu diametrul de 118 metri înconjurat de un mic canal de apă”, explică Sergio într-un videoclip pe care l-a realizat el însuși. ”Cele două cercuri, cel format de apă și cel format de pământ sunt atât de perfecte încât ne este dificil să credem că poate fi vorba de o formațiune naturală”.

Dar lucrurile nu se opresc aici pentru că aprofundând cercetările, realizatorul de origine argentiniană și-a dat seama că insula pare a se învârti în jurul propriei axe. ”Utilizând instrumentul de control al timpului al Google Earth, am descoperit că discul de pământ din interior este în mișcare și se învârte în jurul propriei axe”, a declarat Sergio Neuspillerm.

După ce a facut publică această descoperire, producătorul a decis să întreprindă o expediție pentru a observa cu proprii ochi acest straniu fenomen și pentru a încerca sa-i găsească o explicație rațională.

Pentru a desfășura expediția în cele mai bune condiții, el a cerut ajutorul a doi specialiști: Richard Petroni, un inginer din New York și Pablo Martinez, expert în tehnologie. Cu toate acestea, ceea ce au putut observa la fața locului a sporit și mai mult misterul. ”Acest loc este incredibil și extrem de straniu”, a declarat producătorul. ”Am descoperit că apa este incredibil de clară și rece, ceea ce este total neobișnuit în regiune”.

Grupul  de exploratori a putut să noteze un bilanț succint al caracteristicilor fizice ale insulei. ”Fundul este dur în constrast cu mlaștinile înconjurătoare și cu partea care plutește din centru. Nu știm pe ce, dar ea plutește”

 

Un proiect de anvergură pentru a elucida misterul ”The Eye”

Dacă cercetările se opresc pentru moment aici, producătorul nu pierde speranța de a putea dezvălui într-o zi misterele insulei. Tocmai în acest scop a decis de altfel să lanseze o campanie pe patforma Kickstarter pentru a putea recolta 50000 dolari necesari pentru o a doua expediție.

O sumă care se justifică prin dorința lui Sergio Neuspillerm de a recruta o echipă pluridisciplinară și de a investi într-un echipament de scufundare cât și pentru drone specializate. De altfel, această viitoare expediție ar trebui să fie o ocazie pentru colectarea și analiza mai multor eșantioane care să ne permită să aflăm mai multe lucruri despre acest bizar loc.

Deși nimic nu ne permite pentru moment să explicăm cu certitudine originea acestei insule, speculațiile au luat-o razna ca urmare a publicării video-ului lui Sergio. Astfel, daca anumiți internauți văd aici o cauză paranormală, mergând până la a afirma că fenomene stranii s-au produs deja în regiune, alții au avansat explicații mult mai raționale. Printre aceștia circulă ipoteza potrivit căreia ”The Eye” nu ar fi unic ci ar face parte dintr-un ansamblu de formațiuni similare caractersitice acestui mediu.

Însă oricare ar fi explicația, trebuie să așteptăm ca obiectivul celei de-a doua expediții să fie atins pentru a spera la o concluzie. În așteptare puteți viziona videoclipul sau puteți observa chiar dumneavoastră  insula, via aplicația Google Maps, la coordonatele urmatoare: 34°15’07.8″S 58°49’47.4″W

Calator Intre Lumi

Exista un  neurochirurg care afirma ca a experimentat viata de dupa moarte

In lucrarea sa Living In A Mindful Universe: A Neurosurgeon’s Journey Into The Heart Of Consciousness, neurochirurgul de renume Eben Alexander isi descrie aventura, atunci cand a cazut intr-o coma profunda de o saptamana, in 2008, ca urmare a unei infectii cerebrale.

Sansele de supravietuire ale doctorului erau atunci de 2% iar moartea sa a fost considerata iminenta. A fost pus sub ventilatie mecanica, cu putin timp inainte de sfarsit..insa ceea ce a urmat a fost o uimitoare calatorie, inainte de a reveni la viata.

„Era o entitate circulara, emitand fara incetare o melodie pe care am botezat-o ‘Spinning’”, explica dr. Alexander, astazi in varsta de 63 de ani si pe deplin restabilit. Aflandu-se literalmente la portile mortii, el adauga ca a observat „nori, ca niste bezele roz si albe. In spatele lor, cerul era de un albastru intens. Erau copaci, campuri, animale si oameni cat si apa ce curgea in rauri”

Evident, nu exista nici o modalitate de a verifica autenticitatea acestor viziuni. Doctorul, se bucura de faptul ca a putut face cunoscuta experienta lui, afirmand ca se intalneste din ce in ce mai mult cu persoane ce cred intr-o viata de dupa moarte.

Tehnici de studiu a veridicitatii experientelor de la limita mortii – NDE au fost puse la punct de-a lungul anilor, dar cum ele sunt imprevizibile, este delicat sa fie obtinuta permisiunea la timp a familiilor ce au un apropiat in coma.

Cercetatorii au imaginat, de exemplu, dispunerea unor mici LED-uri aproape de tavanul unei camere de spital, care nu ar putea fi vizibile decat din apropierea plafonului camerei. Un pacient care si-ar da seama de prezenta acestor LED-uri, atunci cand ar povesti decorporalizarea sa in timpul unei NDE, ar avea un efect cel putin tulburator asupra cercetarii stiintifice…Pentru moment, nimic nu a fost semnalat.

Profetul lui Hitler

 

A fost un personaj carismatic din lumea clarvazatoarilor si a mentalistilor care a intrat in atentia partidului nazist in timpul ascensiunii acestuia la putere, la inceputulul anilor 1930. Erik Jan Hanussen ar fi putut avea veritabile talente psihice dar si-a utilizat notorietatea si puterea de convingere pentru a-si spori averea si pozitia in culisele puterii politice. Ar fi contribuit chiar in mod direct la succesul precoce al Germaniei naziste. Dar la sfarsit, una din profetiile sale cele mai uimitoare au condus la moartea sa.

Vedeta de scena

Erik Jan Hanussen era numele sau de scena. Adevaratul sau nume era  Hermann Steinschneider, se nascuse pe 2 iunie 1889 si era un evreu al carui tata era actor si paznic de sinagoga. Hanussen si-a abandanot studiile pentru a se alatura unui circ, unde si-a dezvoltat talentele de showman ca lansator de cutite, inghitior de foc si om de otel.

Abia in cursul primului razboi mondial, ca soldat, Hanssen a inceput sa-si arate adevaratele capacitaci psihice. La un moment dat compania lui nu a mai putut fi aprovizionata cu apa, si trupele au devenit disperate. Hanussen, fara sa utilizeze vreo bagheta magica sau orice alta aparat, a gasit cu succes apa pentru camarazii sai. Experienta sa in lumea divertismentului si personalitatea lui carismatica au dus pana la urma la transferarea trupei sale intr-o pozitie mai avantajoasa pe front.

Cand razboiul s-a terminat, Hanussen a dezvoltat un show in care juca roluri de clarvazator si mentalist,producandu-se  in sali de muzica de-a lungul Germaniei si a tarilor din jur. Un lucru deosebit, in timpul spectacolelor sale, si care i-a adus multa atentie a fost dezvaluirea unor detalii despre o crima locala – detalii care nu erau cunosute de public cand au fost apoi publicate intr-un ziar local. S-a banuit apoi ca Hanussen a fost implicat, fiind poate complice, sau ca politia i-a furnizat informatii, insa in acea epoca multi au fost impresionati de aceasta “prezicere”

Capacitati reale?

Hanussen avea ceva probleme cu legea, totusi. Insa o arestare si un proces au reusit sa-i transforme  mult imaginea in favoarea sa si sa-l ridice la rang de celebritate. Acesta a avut loc in Leitmeritz, in Cehoslovacia, unde s-a aparat contra acuzatiilor de a fi luat bani sub false pretexte, adica de pretinde a fi in masura sa poata prezice viitorul. Apararea lui Hanussen era ca pretextele nu erau de loc false, capacitatile sale fiind autentice. Si a demonstrat acesta, povestind procurorului ce contineau exact buzunarele sale si numind cu precizie continutul servietei judecatorului.

Deloc convins, judecatorul a respins afirmatiile lui Hanussen ca fiind doar parte a unui show. Atunci Hanussen a oferit o demonstratie si mai impresionanta. El a spus curtii ca, chiar in acel moment, un om ce tocmai jefuise banca comerciala putea fi interceptat pe platforma nr. 2 a garii din Leitmeritz. Banii furati, le-a spus, se gasesc in valiza pe care o transporta. Politia s-a precipitat spre gara si a gasit hotul si banii, exact asa cum Hanussen prezisese. Tribunalul nu a avut alta solutie decat sa-l achite pe Hanusse, iar acest proces l-a facut celebru.

Pare putin probabil ca Hanussen sa fi organizat evenimentul pentru a justifica nevinovatia sa. Si mai exista o alta afacere importanta care da de gandit ca ar fi putut avea capacitati psihice autentice. Hanusse se producea la Scala din Berlin. Dintr-o data, el a spus unui bancher din public ca un incendiu era pe punctul de a izbucni in seiful sau securizat, datorita unui defect de cablaj si ca 360.000 de marci risca sa fie arse. El l-a informat pe bancher pentru a alerta serviciul de pompieri, cat mai repede posibil. Masinile de pompieri au ajuns imediat la banca si pompierii au descoperit cablajul defectuos, asa cum Hanussen vazuse.

Construind o reputatie

In 1930, Hanussen isi capitalizeaza si mai mult renumele si reputatia de mistic lansand o revista oculta, Hanussen Magazin si un ziar, Bunte Wochenschau, in care face predictii privind politica si finantele nationale. Intr-una din aceste predictii uimitoare, el a afirmat ca una din cele trei, cele mai marci banci pe actiuni din Germania, va suferi un colaps. Predictia s-a realizat trei saptamani mai tarziu si banca a fost constransa sa-si inchida portile.

In iulie 1932, a publicat o profetie in care a vazut “un rau de sange care curge aproape de Hamburg”. Cateva zile mai tarziu, trupele naziste s-au luptat violent cu comunistii “combatanti ai frontului rosu” la Altona, oras din vecinatatea Hamburg-ului. Cunoscuta ca “duminica sangeroasa din Altona”, confruntarea de cinci ore a antrenat ca in canelele orasului ca curga literalmente sange.

Era Hanussen apt sa citeasca viitorul sau a avut informatori bine pozitionati in ierarhii?. In orice caz, dupa aceste preziceri, este acum cautat de directori, bogati si celebritati pentru a da consultatii private.

Conexiunea Nazista

Toate aceste lucruri au atras atentia elitei naziste in crestere. In ciuda mostenirii sale evreiesti, Hanussen devine prieten cu Karl Ernst, comandant al trupelor de asalt din Berlin, cu Edmund Heinse, Gruppenfuhrer si cu contele von Helldorf, un alt lider al camasilor maro din Berlin. Fara nici o indoiala, acestea sunt legaturi cu oameni – cat si cu alte personalitati de elita si personaje eminente germane cu care se intalnea regulat – care i-ar fi putut oferi multe informatii privilegiate pentru predictiile sale. Pentru publicul larg, totusi, pronosticurile sale continuau sa-i intareasca reputatia de mediu.

Nu se cunoaste cata influenta avea in mod veritabil Hanussen in succesul partidului nazist in Germania si in ascensiunea lui Adolf Hitler, dar aceasta ar fi putut fi totusi semnificativa.

Anumite surse afirma ca Hanussen ar fi recomandat ca nazistii sa adopte svastica ca simbol. Era un “simbol al norocului indian”, le-a spus, promitandu-le noroc pentru ambitiile lor. In coloana   de sfaturi astrologice din ziarul sau, el a prezis intotdeauna ca Hitler va fi castigatorul urmatoarelor alegeri datorita conjuctiilor planetare favorabile. “Votati cu stelele”, a spus cititorilor sai – o tactica care ar fi provocat o profetie auto-realizanta.

Dar cea mai importanta a fost influenta directa a lui Hanussen asupra lui Hitler. Hanussen a fost introdus Fuhrer-ului de fotograful personal al acestuia, Heinrich Hoffmann. Mai multi jurnalisti nemti au afirmat ca Hanussen l-a antrenat personal pe Hitler in privinta discursurilor sale publice. Gratie experientei sale scenice formidabile el era capabil sa-i predea lectii de gesticulatie lui Hitler, sa-i recomande cum sa-si puna in valoare frazele si cum sa dramatizeze un discurs. Se crediteaza ca Hanussen – acest mentalist si magician de scena  – l-ar fi ajutat pe Hitler sa-si dezvolte atractia magnetizanta fenomenala si talentul retoric hipnotic care au condus natiunea germana la razboi si la indeplinirea viselor delirante de dominare a lumii.

Eroarea lui Hanussen si….moartea.

Hanussen, care ducea deja o existenta lipsita de griji, trebuie sa se fi vazut practic de neatins. In 1933, Hitler era cancelar al Germaniei si Hanussen  a inceput probabil sa se vada in crestere ca statura si putere, alaturi de prietenii sai nazisti.

Aceasta incredere a dus totusi la sfarsitul sau. Utilizand probabil o informatie privilegiata a amicilor sai nazisti, Hanussen face o “predictie” pe care nu ar fi trebuit niciodata sa o faca.

S-a intamplat in timpul numeroaselor intalniri sociale in vila sa din Charlottenburg. Luandu-si rolul de showman, el mimeza o stare de transa si incepe sa vorbeasca: “ Vad o cladire, o mare cladire, in orasul nostru…arde..flacarile se inalta…fumul se raspandeste..ah, dar din flacari apare o pasare…o magnifica pasare Phoenix…aducand o noua lumina…o noua speranta…din cenusa sa!”

Da, cu siguranta predictia lui se realizeaza. Pe 27 februarie 1933, cladirea parlamentului german – Reichstag – a fost incendiat. Nazistii au dat imediat vina pe comunistii teroristi, si pubilcul a fost atat de indignat, incat acest lucru i-a permis lui Hitler sa adopte legi de urgenta, care i-au dat o putere aproape nelimitata. Bineinteles, este binecunoscut astazi, nazistii insisi au incendiat parlamentul cu scopul de a obtine intreaga putere.

Hanussen prezisese prea corect ceea ce urma sa se intample si “predictia” lui a fost prea indiscreta. Stia prea mult si a trebuit sa plateasca pretul.

In timp ce parasea un restaurant in noaptea de 24 martie, a fost oprit la usa de doi indivizi  si condus intr-un loc necunoscut. Hanussen nu a fost niciodata revazut viu. Corpul sau a fost descoperit 13 zile mai tarziu intr-o zona impadurita din apropierea Berlinului. Primise un glont in cap.

Astfel se termina istoria ascensiunii si caderii lui Erik Jan Hanussen, un showman care ar fi putut avea puteri psihice autentice, dar care si-a utilizat puterile considerabile pentru a dobandi bogatie si putere, pentru a influenta accederea la putere a nazistilor si a lui Hitler si a carui constrangere de a face “predictii” surprinzatoare i-a provocat in final moartea. Orgoliul sau, ca si cel al lui Hitler si al nazistilor, merita poate acest sfarsit inevitabil.

Aceasta Experienta Incredibila Care Le-a Schimbat Viata

 

Intr-o zi ei au simtit, vazut sau trait inexplicabilul. Si asta le-a schimbat mai mult sau mai putin viata. In bine. Ei nu au incercat nici sa rationalizeze nici sa convinga. Doar au acceptat ceea ce nu puteau sa inteleaga.

Cei mai sceptici vor chicoti. Vor vorbi despre puterea verbalizarii, efectul placebo, autosugestie, gandire magica sau chiar mai rau, de manipurare, frauda, escrocherie. Dar anumiti necredinciosi, rationalii, oamenii de stiinta vor admite ca au avut, la un anumit moment al existentei lor, experienta a ceva inexplicabil care le-a adus o binefacere. Marie, de exemplu, orfana de foarte tanara, discuta in toate serile, de 70 de ani cu parintii sai, asezati la piciorul patului sau, fara sa-i spuna niciodata sotului despre asta: “Este inginer, n-ar intelege”.

Clariss, medic generalist, isi trimite in mod regulat pacientii la un vindecator care “ingrijeste corpul energetic, de care noi nu stim sa ne ocupam”, dar tace fiindca ii este frica sa infrunte  mania Consiliului de ordine al medicilor.

Victor admite la sfarsitul unei mese bune mai animate ca cunoaste un “exorcist foarte eficace” dar se incapataneaza sa nu-si aduca aminte cateva zile mai tarziu cand ii cerem amanunte. Jean, sef de clinica reputat, si pe care un magnetizator l-a ingrijit in cateva sedinte de o durere pe care nici unul din confratii sai nu a putut sa o trateze, se aude raspunzand, cand expune miraculoasa sa “vindecare” ca originile sale africane explica, fara indoiala, inclinatia sa de a “crede in vrajitorie”.

O data indepartate practicile dubioase si “tratamentele” la preturi exorbitante, pentru a gasi trei martori care sa accepte, in mod deschis, sa imparta experianta lor “ciudata”, am intalnit cel putin 15 martori. Unul mai prolific decat celalalt, dar care refuza in mod absolut sa-si asume public binele care li s-a facut. Ca si cum, a spune ca “aceste lucruri” exista, chiar daca nu le putem explica, reprezinta un adevarat pericol

„In sfarsit am ramas insarcinata” Lucie 35 ani,mediator cultural

“Se implineau trei ani de cand incercam, sotul meu si cu mine, sa avem un copil. Dupa o sarcina falsa si mai multe luni de stimulare hormonala, urma sa incercam sa facem o fecundare in vitro. O colega mi-a sugerat sa incept prin a merge la un vindecator in care ea avea incredere. Eram mai mult decat sceptica, dar mi-am spus ca nu riscam mare lucru incercand. Cand i-am explicat  problema mea acelui om, si-a apropiat mana de burta mea si  a spus cu multa bunavointa: ”Nu este deloc viata prin zona asta”. M-a rugat sa ma lungesc, si-a trecut mainile pe deasupra fiecarei parti din corpul meu, si am simtit ca sunt cuprinsa de caldura din cap pana-n picioare. Mi-a explicat ca “repunea energia” pentru ca “nimic nu functiona”. N-am inteles nimic, dar simteam ca ceva se intampla interiorul meu. La sfarsitul sesiunii m-a incurajat sa nu intrerup tratamentul hormonal. Am iesit complet KO. Trei saptamani mai tarziu am facut un test: eram insarcinata!

Fiul meu s-a nascut perfect sanatos, dupa o sarcina destul de dificila, in timpul careia vindecatorul m-a supravegheat, in plus fata de echipa medicala. Trei ani mai tarziu am avut un al doilea copil, si sper sa-l am si pe al treilea in curand. Eu care sunt mai degraba rationala, sunt incapabila sa explic ceea ce s-a intamplat in timpul acestor sesiuni. Dar pana la urma chiar avem nevoie sa intelegem si sa stapanim totul? Ma gandesc ca acest om primea o energie pe care o transmitea la randul sau. Nu stiu nici cum nici de ce, stiu doar ca asta m-a ajutat si ca mi-a schimbat modul de a vedea lumea.

„Cuvintele lui Andre m-au linistit” – Caroline, 62 ani, antrenor

“Andre si cu mine ne-am iubit, deziubit, reiubit timp de douazeci si cinci de ani. Acum trei ani s-a imbolnavit si a murit in noiembrie, dupa un an de lupta, saizeci de zile de coma si doua minunate luni de remisie in timpul carora ne-am iubit cu disperare. Cateva luni dupa disparitia sa, am simtit ca aveam nevoie de ajutor. Am mers sa vad un terapeut, care mi-a propus sa utilizam un tratament de comunicare indusa cu defunctii pentru a incerca sa-mi usureze durerea. La un moment, mi-a sugerat sa “las sa vina ceea ce trebuie sa vina”. Mainile mele s-au ridicat si s-au deschis ca intr-o ofranda, fara sa pot controla aceasta miscare, si am simtit in interiorul palmelor un fel de balon gros care se invartea, pe care nu-l vedem si caruia ii percepeam doar greutatea, caldura si textura. M-am simtit traversata de o energie foarte puternica si am auzit in mod distinct in interiorul meu cuvintele lui Andre, care imi spunea ca eram depozitarul acestei energii. Am fost orbita de aceasta lumina. Iesind, m-am dus sa stau cu picioarele goale in iarba, in parcul din apropiere. Eu, care sunt mai degraba cerebrala, am fost bulversata de aceasta experienta atat de corporala si inexplicabila pe care tocmai o traisem. De atunci, ma simt mult mai bine. Prietenii si copii au remarcat: toti m-au intrebat cum de m-am schimbat atat de mult. Nu stiu ce sa le raspund, si nici nu-mi pasa: ceea ce conteaza, este aceasta energie care ma impinge si care imi permite, in ciuda absentei lui, sa am cu Andre o relatie   linistita”

„Sunt multumit sa stiu ca poate am salvat cativa evrei” – George, 58 ani, asistent de redactie

“Era in anii ’80 in San Francisco, unde toata lumea facea experiente bizare, testa chestii ciudate…Eu unul, nu cred in nimic, si priveam toata aceasta agitatie cu aer un pic ironic. Dar m-am lasat totusi convins sa merg sa consult un medium sa zicem din curiozitate. Ea mi-a spus ca urma sa intre in transa pentru a lua contact cu o “entitate invizibila” cu care puteam vorbi direct. A inchis ochii cateva secunde si cand i-a redeschis nu am mai recunoscut-o: nu stiu sa spun cum, dar ea era complet diferita si vocea ii scazuse cu doua octave.

Era destul de destabilizant, nu mai stiam daca asist la o mascarada sau la ceva serios! Ea – de fapt entitatea – mi-a povestit vietile mele anterioare: prima, in care eram scrib in Egipt, mi-a facut multa placere. Celelalte, de care nu-mi mai aduc aminte, si apoi cea care a precedat viata mea actuala: eram, dupa ea, un inalt demnitar nazist care a salvat o gramada de evrei in timpul razboiului. Dupa circa o ora, ea a inchis ochii. Cand i-a redeschis, am regasit femeia de dinainte, cu vocea de dinainte. Mi-a dat caseta audio a sedintei noastre. Cand am vrut sa o reascult, am fost stupefiant: vocea mea era audibila, dar nu si a ei, cu toate ca o auzisem perfect in timpul sesiunii! Poate ca  ne-am vorbit prin telepatie? Se fac in curand treizeci de ani si contiunui sa ma gandesc destul de des la asta. Tot nu cred in reincarnare dar imi face bine sa stiu am fost poate persoanele bune de care mediumul mi-a povestit

Incredibila Poveste a lui James Leininger, Copilul Reincarnat

 

James este un copil American diferit. De la varsta de doi ani comportamentul sau mira si deranjeaza. Dupa ani intregi de semne de intrebare si cercetari, parintii lui au ajuns la urmatoarea concluzie: este reincarnarea unui pilot de vanatoare din cel de-al doilea razboi mondial.

“Avion in flacari! Avion in flacari!”. Tipetele micutului James ii trezesc pe parintii sai, inca o data. Bruce si Andrea incep sa regrete ca au vizitat acest muzeu al celui de-al doilea razboi mondial impreuna cu copilul lor, ce abia a implinit doi ani. Cu siguranta, el avea deja cosmaruri, ca si alti copii, dar, de cand limbajul sau a inceput sa fie un pic mai elaborat, visele sale poarta mesaje terifiante: “Avion in flacari!”, “Avionul se prabuseste!”, “Omul nu poate sa iasa!”

Familia Leininger duce totusi o viata linistita la Lafayette, un micut oras din sudul Louisianei, si parintii nu isi explica aceste crize, aceste mod al fiului lor de a vocifera in patul sau, ca si cum ar vrea sa se extraga dintr-o bula invizibila si opresanta. Asa cum nu inteleg interesul sau brusc pentru avioane. O veritabila obsesie pe care ei prefera mai degraba sa o urmareasca atent decat sa incerce sa o elimine. Desi cosmarurile sunt din ce in ce mai frecvente si violente, continand intotdeauna aceleasi cuvinte, acelasi comportament.

Un comportament uimitor

Medicul lor este perplex. Cosmarurile si spaimele nocturne sunt normale la copii, mai ales de la varsta de 4 ani, caci fac parte din evolutia lor si le permit micutilor sa-si directioneze mai bine angoasele si impulsurile.

Dar James a inceput foarte devreme si continutul viselor sale este teribil de repetitiv. El ii sfatuieste sa nu se panicheze si, in caz de criza, sa il ia in brate, sa ii vorbesca incet pentru a-l linisti si sa-l faca sa descrie imaginile din vis, sau chiar sa-l faca sa le deseneze.

Pentru doctor, este posibil ca “vizita la muzeu, in acest imens hangar plin de avioane, sa fi declansat fricile sale nocturne, chiar daca nu a putut sa vada acolo nici o imagine violenta si nici o proiectie a unui film de razboi. De altfel, care sa fie cauza? Cu exeptia violentei acestor episoade nocturne, James duce viata unui mic copil normal si echilibrat. Andrea remarca cu toate acestea ca fiul ei are idei si un comportament uimitor, pentru un copil de varsta sa.

Intr-o zi, in fata vitrinei unui magazin de jucarii, i-a aratat ca un avion poarta o bomba atasata sub carlinga. “Aceea nu este o bomba, este un rezervor secundar”, a raspuns el cu aplomb. Intr-o alta zi, intr-un aeroport, James a inceput sa inspecteze un avion cu acceasi atitudine, aceleasi gesturi si in aceleasi locuri ca un pilot profesionist. “Superdotat, fiul meu!”, a exclamat Bruce cu mandria unui tata. Andrea gaseste totusi ca acest “dar” este totusi foarte curios. De unde stie toate astea?

Problema a luat o turnura si mai ciudata in timpul unei nopti unde criza de panica a lui James s-a dovedid alarmanta. In bratele parintilor sai, copilul s-a calmat atunci cand mama lui, urmand sfaturile doctorului, l-a intrebat: “Cine este omul care nu poate iesi?” James a exclamat: “Eu!” “Si cand soseste avionul tau?” “S-a prabusit in flacari” “Si de ce s-a prabusit” “Am fost doborat” “Aaa, bine?” raspunde Bruce, “Cine te-a doborat”. Copilul ia un aer surprins si raspunde in cel mai firesc mod “Japonezii!”, dand in acelasi timp o descriere destul de detaliata a avioanelor de vanatoare nipone din anii ’40.

Ce i s-a intamplat lui James? Bunica sa dinspre mama este prima care indrezneste un raspuns: poate este vorba de o chestiune de reincarnare. Andrea nu crede. Bruce nici atat. Si chiar se supara: intr-o familie crestina, nu exista loc pentru aceasta “pura superstitie”. Ideea insasi a vietilor anterioare ,este una de sfidare a inteligentei, adauga el. Pentru acest responsabil de relatiile umane intr-o companie petroliera, trebuie sa existe o explicatie rationala. Si el se concentreaza sa o gaseasca. Incepe sa puna intrebari mai precise fiului sau. “Iti aduce aminte de tipul de avion pe care omul il pilota?” “Un Corsair”, raspunde James fara sa ezite. “Iti aduce aminte de locul de unde avionul a decolat?” “De pe un vas, Natoma”. Curioase cuvinte petru un copil atat de tanar. Bruce verifica: un port avion american, USS Natoma Bay, transporta avioane Corsair in timpul razboiului.

Detaliile povestite sunt exacte

Intrigat de exactitatea acestor delatii, el continua dialogul cu fiul sau. La fiecare raspuns, o verificare. Bruce se lanseaza intr-o munca de anchetator, mergand pana la a asista la o reuniune a veteranilor de pe USS Natoma Bay, sub pretextul ca scrie o carte. Descopera ca detaliile povestite  de James sunt exacte. De la locul ultimei batalii, in 1945, recunoscuta intr-o fotografie de baiat, pana la elementele tehnice ale zborurilor, trecand prin poreclele avioanelor de lupta.

Andrea este de acum inainte convinsa ca fiul lor este reincarnarea unui pilot de vanatoare. Bruce, inca nu: el cauta dovada ultima care, ca alternativa de explicatie a ceea ce i se intampla lui James, ii va permite sa demonstreze ca nu exista reincarnare. “Cunosti numele unui camarad al omului?”, il intreaba tatal. “Jack Larsen”, raspunde copilul. In acea zi el deseneaza un avion in flacari, si semneaza foaia “James 3”…

Iata dovada: Jack Larsen nu exista. Si chiar daca un pilot de vanatoare ar fi purtat acest nume, el ar confirma ca tot ce povesteste James nu este decat produsul imaginatiei sale. Insa de fapt se produce contrariul: Bruce gaseste urma lui Jack Larsen si pleca sa il intalneasca, avand si o lista de intrebari. Veteranul confirma tot. Lumea se prabuseste la picioarele tanarului tata. Nu poate sa si-l imagineze pe fiul sau adapostind sufletul unui pilot de vanatoare mort in timpul razboiului.

Bulversata, Andrea preia fraiele si o contacteaza pe Carol Bowman, o psihoterapeuta celebra in Statele Unite pentru bestseller-ul despre reincarnare la copii (Vietile trecute ale copiilor, Cum amintirile vietilor trecute va afecteaza copilul), si care este adepta celui care a fost specialistul international al “copiilor reincarnati”, Ian Stevenson .

Ca si predecesorul sau, ea a anchetat zeci de cazuri si a lucrat mai ales cu copii tulburati de amintiri ale vietilor anterioare. Terapeuta ii explica lui Bruce si lui Andea ca fiul lor nu este un caz izolat si ca acest fenomen se produce in principal dupa morti violente. Sufletul, reincarnandu-se, precizeaza ea, este atat de impregnat de traumatism incat el nu poate sa-l “uite” in timpul trecerii. Psihoterapeuta ii sfatuieste sa-si calmeze copilul vorbindu-i afectuos pilotului care supravietuieste in el, si, mai ales, cerandu-i sa-si povesteasca visele ca si cum ar fi vorba de amintiri si nu de imagini onirice. Cosmarurile ar fi trebuit sa se diminueze. Si, intr-adevar, trezirile cu planset sunt din ce in ce mai rare. Pana intr-o zi in care Bruce descopera in lista pilotilor prabusiti pe 3 martie 1945, un nume: James Houston Junior, sau “James 2”. Micul baiat este deci, in mod logic, “James 3”.

Suntem in 2004, James Leininger are 6 ani, si istoria sa a aparut pe prima pagina a ziarelor. Americanii, descopera uimiti, intr-un documentar difuzat in prime time pe canalul ABC, acest mic baietel plin de vlaga, expert in avioane de vanatoare, care se comporta ca un pilot versat. Cu o marturie neasteptata: aceea a Annei Baron, sora pilotului.

Doamna in varsta a primit familia, s-a intretinut cu copilul si, cu lacrimi in ochi, a declarat ca micutul a povestit lucruri pe care doar ea putea sa le stie…”Cum vreti ca dupa acest lucru sa nu cred intr-o lume spirituala?” a adaugat ea.

Un roman de familie?

“Scepticii” (Comitet pentru investigatii sceptice), membrii unei asociatii ce lupta trup si suflet improtriva paranormalului, au reactionat si au declarat ca Leininger-ii au construit, mai mult sau mai putin constient un “roman familial” pentru a se deculpabiliza de cosmarurile legate de o vizita la un muzeu al razboiului si, cu aceeasi ocazie, pentru a trage foloase. Raspunsul lui Carol Bowman: el vine cu amintirile vietilor anterioare ca si cu cele ale vietei prezente; un eveniment, un loc, un obiect poate declansa aparitia de imagini sau de senzatii din trecut. La budisti, contactul cu obiectele familiare face chiar parte din ceremonialul care permite recunoasterea Lama reincarnati. Cat despre “romanul familial” construit in jurul coincidentelor, psihoterapeuta precizeaza ca nu este vorba aici de doua sau trei cuvinte exprimate de copil la intamplare, ci de sute de informatii care, dupa ancheta, s-au dovedit exacte.

James, astazi in varsta de 19 ani, duce viata unui adolescent echilibrat, chiar daca se bucura de o anumita celebritate in urma aparitiei unei carti scrise de parintii sai si de circulatia “virala” pe internet a documentarului ABC. Nu mai are cosmaruri de mult timp. Si nici amintiri din viata anterioara nu-i mai revin. Totul s-a incheiat in ziua in care, alaturi de familia sa, a mers sa spuna adio pilotului de vanatoare, rugandu-se si aruncand o jerba de flori la Iwo Jima, in largul Japoniei. In chiar locul in care avionul lui James Houston se prabusise in flacari.

Cea mai veche credinta din lume

Foarte multi oameni cred in reincarnare…Dar de unde acest interes? Implantarea recenta a budismului in occident? Cu siguranta. O nevoie de a regasi un sens intr-o societate din ce in ce mai fracturata? Probabil

Conceptul de reincarnare est ancorat in inconstientul colectiv caci este vorba de una din cele mai vechi credina ale istoriei umane: primele sale urme urca pana in preistoria hinduismului, in urma cu aproximativ cinci mii de ani. Ideea ca un suflet se poate separa de un corp in momentul mortii, pentru a trai o noua existenta intr-un alt corp, si-a facut drum de-a lungul mileniilor.

Se regasesc elemente in China, in Egiptul antic, la grecii si romanii din antichitate si in iudaism. Desi acest concept capata diverse forme in functie de civilizatie,“versiunea” budismului tibetan – cu posibilitatea de reincarnare in mai multe corpuri la rand –  este cea mai cunoscuta in occident. Ea pune in scena ritualuri care permit calugarilor sa recunoasca copilul in care un mare lama se reincarneaza.

Astfel, in 1936, trei ani dupa moartea celui de-al 13-lea Dalai-Lama, un grup de calugari s-a deplasat intr-o provincie pierduta din Tibet dupa indicatiile furnizate de preziceri. Au intalnit acolo un copil de doi ani care i-a recunoscut imediat si a inceput sa le vorbeasca in limba lor, desi, in acel sat, nimeni nu o utiliza. Calugarii l-au supus apoi unei ceremonii care consista in a distinge obiecte – matanii, tamburina, clopot – ce au apartinut precedentului Dalai-Lama, amestecate cu alte obiecte identice. Dupa ce a trecut cu succes acest test, micul Tenzin Gyatso a fost recunoscut ca cel de-al 14-lea Dalai Lama.

In occident, Ian Stevenson, profesor de psihiatrie la Universitatea din Virginia, specialist international in reincarnare, mai ales a “copiilor reincarnati”, numarase 14mii cazuri, unele mai curioase decat altele. A publicat apoi rapoarte de ancheta despre cateva sute dintre ele, fiind vorba si despre numeroase cazuri din occident. “Anumiti copii sunt stupefianti. Ma gandesc de exemplu la un mic baietel, in varsta de 4 ani care locuia intr-un orasel apropiat de Beyrouth. Reusise sa dea, intre altele, numele familiei sale precedente, o lista de 70 de detalii exacte in legatura cu ea, si ultimele cuvinte ale defunctului!” Dovada a reincarnarii? “Nu neaparat, a raspuns Stevenson. Pentru mine, chiar si un caz atat de concludent nu este perfect. De aceea prefer sa spun ca munca mea sugereaza existenta vietilor anterioare mai debraba decat le demonstreaza”

Daca stiinta nu poate demonstra realitatea reincarnarii, psihologia trans-personala o integreaza intr-o maniera naturala in viziunea ei despre psihicul uman, si anumite tehnici terapeutice sunt chiar bazate pe puterea vindecatoare a “regresiunilor” in vietile anterioare. In Statele Unite “karma terapia” a trecut pe locul trei in randul terapiilor alternative, dupa tratamentele antitabac si curele de slabire…

3 Vise Decriptate

Visul Veronicai, 30 ani.

“Nu sunt niciodata torturata de vise si nu am cosmaruri. Totusi, de cateva luni, il visez frecvent pe Nick., un prieten din copilarie. Plang sau rad, il imbratisez sau ma culc cu el, si de fiecare data este perfect. Stiu ca nu-mi insel sotul caci, in vis, el este mort. Sunt bineinteles trista din cauza mortii sale si imi spun ca il voi iubi mereu. Dar ma simt bine cu Nick., incredibil de bine… Nu inteleg de ce visez in continuu acest vis.”

Decriptaj

Iata deci ceea ce se numeste un “vis recurent”, un vis care revine, care insista pana ce ii gasim o semnificatie, pana ce ii permitem sa aiba ca rezultat o finalizare in viata reala. Caci, bineinteles, sotul dumneavoastra, este foarte bine si va intelegeti perfect. V-ati casatorit abia de sase luni. Cat despre Nick, este un amic din copilarie foarte apropiat, aproape ca un var, pentru ca atunci cand erati adolescenti familiile voastre erau prietene. De cateva ori parintii chiar au glumit: “Le sta asa de bine impreuna…Cand se fac mari ii insuram”. Nu suportati aceste remarci nici unul, nici celalalt. Evitati chiar sa apareti impreuna de teama ca parintii vor incepe iar sa comenteze. Asa sunt copiii. Nu le place amestecul parintilor in sentimentele lor. Pana astazi, ati pastrat o relatie excelenta cu Nick, fara nici o ambiguitate, el a fost chiar martor la casatoria dumneavoastra.

Ca multe alte vise, acesta se refera la ceea ce ar fi putut avea loc si nu s-a intamplat, la bifurcatiile destinului. Ati fi putut inoda o relatie cu Nick, dar cursul vietii v-a dus pe o alta cale. In timpul conversatiei noastre telefonice, v-am evidentiat acest lucru, si doar in acel moment mi-ati povestit despre decesul unei surioare, survenit brutal ca urmare a unei maladii in timp ce ea avea doi ani.

Aici, de asemenea, este vorba despre o bifurcatie, o rascruce. Ea ar fi putut trai si ar fi avut astazi 24 ani. Ati impartit durerea cu mama dumneavoastra, ca si multe alte evenimente ulterioare.

Este deci ea, sora dumneavoastra, care este moarta si nu sotul dumneavoastra. Intelegeti deci ca visul a aparut la putin timp dupa casatoria dumneavoastra, ca un memento. Daca sora dumneavoastra traia, cu siguranta ca ea s-ar fi gandit acum sa se marite. Permiteti-mi un sfat sensibil, draga Veronica. Duceti-va la cimitir, cu mama dumneavoastra, oferiti-i un buchet de flori albe sorei dumneavoastra, aprindeti o lumanare la mormantul ei pentru a imparti bucuria cu ea. Sunt sigur ca visul dumneavoastra va disparea foarte repede.

 

Visul Angelicai, 36 ani

“Ma aflu in casa copilariei mele. Prin fereastra zaresc o doamna. Stiu ca este vorba de o aparitie, dar nu mi-e frica. Este imbracata  toata in negru, cu o rochie lunga si un voal. Nu ii pot observa chipul, nu ii pot distinge nici macar ochii sau gura, ascunse de voal. Intreb: “Este cineva?” Ea face da din cap. O intreb din nou “El ma iubeste?” un nou gest de aprobare. O intreb in sfarsit “Imi va vorbi el?” Ea aproba. Imi intinde apoi un articol dintr-un jurnal. Stiu ca in articol este vorba de chestiuni legate de cuplu. Si aud cuvintele “avantaj si beneficiu”. Ea continua sa se apropie de mine, imi intind mana stanga catre ea. Ea imi atinge usor mana si dispare”

Decriptaj

Cam peste tot in lume se crede ca visul ne permite sa ne intalnim cu persoanele moarte. In ciuda interpretarilor psihologilor asupra acestor aparitii, in termeni de sentimente de tristete si de doliu, cei ce viseaza sunt adesea fericiti sa-i intalneasca pe cei disparuti, de la care asteapta informatii despre transformarea lor cat si sfaturi pentru viata. Mi-ati destainuit ca erati obisnuita cu aceste aparitii, ca vi se intampla chiar sa le rugati sa apara atunci cand aveati o problema.

Este cazul si in acest moment, cand sunteti tulburata de un coleg de munca. Nu s-a petrecut nimic intre voi, dar ati observat ca nu-i sunteti indiferenta. In fiecare dimineata luati hotararea de a-i vorbi; in fiecare seara va regretati timiditatea.

Problema este si mai complicata pentru ca traiti in cuplu de mult timp cu tatal celor doi fii ai dumneavoastra, in varsta de 8 si 3 ani. Companionul dumneavoastra nu este cu siguranta un om rau, dar el va deceptioneaza. Se intoarce acasa la ore imposibile, petrecand timpul la cafenea si ciocnind pahare cu camarazii sai. Atunci v-ati spus din ce in ce mai des ca daca colegul de birou ar face un pas spre dumneavoastra…

Dar de ce aparitia din vis se ascunde de  privirile dumneavoastra? Cine este ea? Cand erati adolescenta, ati pierdut in mod brutal un prieten foarte drag, decedat la doar 15 ani. El a venit sa va viziteze in trecut pentru a va anunta venirea primului dumneavoastra copil. Totusi, dupa analiza, femeia din vis nu poate fi decat matusa dumneavoastra, recent moarta din cauza unui cancer. Ea era religioasa, ceea ce explica lunga ei rochie neagra. In timpul ultimelor sale zile, ea comunica prin gesturi, ca in vis, inchizand ochii si miscand capul. Raman aceste cuvinte care va uimesc “avantaj si beneficiu”. Am putea spune ca aparitie cere un fel de contract reciproc: beneficiul pe care-l trageti de pe urma ei trebuie sa-i aduca si ei un avantaj.

Duceti-va la cimitir, draga Angelica, la mormantul acestei matusi si aprindeti o lumanare. Nu ii cereti nimic. Promiteti-i ca veti reveni sa o vedeti. Aceasta mica flacara a lumanarii va va imprastia indoielile. Veti sti apoi cum sa actionati.

 

Visul Dominicai, 53 ani

“Acum cateva zile am avut un cosmar care mi-a ramas in minte. Tatal meu, decedat de cativa ani, era in vis si isi pierduse un ochi. Statea in picioare, in fata mea, tacut, cu orbita goala. Si ochiul era pus pe un servetel in fata lui. M-am intrebat unde sa mergem pentru a-i acorda ajutor. La urgente, cu siguranta, dar la care spital? Eram panicata, speriata. Cand m-am trezit, ma simteam rau: sentimentul de neputinta pe care l-am incercat, mutilarea tatalui, de asemenea…Disconfortul s-a estompat cu trecerea zilelor, dar trebuie sa stiu ce semnifica visul meu”

Decriptaj

Se intampla adesea ca mortii sa apara in vis, mai ales persoanele dragi disparute. Imediat dupa producerea decesului, ei pot parea nelinistitori. Dar dupa un an, doi, aparitia lor este insotita de o privire, de grija si aduc adesea un ajutor.

Este cazul si in aceste vis, care contine un mesaj de viata a unui tata disparut la adresa fiicei sale. Un mesaj pe care il vom decoda.

Pe tatal dumneavoastra il iubeati mult. Va ciondaneati adesea , mai ales, pe subiectul politica. Era un om dintr-o bucata, vorbea tare, glumea cu placere, iubind viata si vinul. La primul accident cerebral, a fost spitalizat si apoi condus catre un azil pentru ingrijiri medicale. Nu l-a suportat, cerand sa se intoarca acasa. Este adevarat ca v-ati simtit vinovata pentru ca nu ati  facut mai mult. Dar era imposibil. In acea vreme, locuiati departe de parintii dumneavoastra si mamei dumneavoastra tocmai ii apareau primele semne ale maladiei Alzheimer. Tata dumneavoastra a renuntat sa mai lupte. Trei luni mai tarziu a decedat.

Dar evenimentul care a declansat visul – l-am inteles amandoi  – este plecarea celui mai mare dintre cei doi copii ai dumneavoastra, in varsta de 23 de ani. Este varsta la care vrem sa ne traim viata, o admitem cu totii. Dar atunci v-ati gandit ca lumea dumneavoastra se depopuleaza.

Copil unic, divortata dupa cativa zeci de ani, tatal mort, neputand comunica cu o mama prea bolnava, v-ati vazut vazut in curand singura, atunci cand cel de-al doilea copil urma sa paraseasca casa parinteasca la randul lui. In acel moment a aparut tatal dumneavoastra pentru a va sublinia, dupa propriile dumneavoastra cuvinte “ ca este cu ochiul pe dumneavoastra”

Permiteti-mi un sfat, draga Dominica, faceti ceea ce va cere. Ii placeau marile reuniuni, sarbatorile unde se manca si bea, unde se canta si dansa…Organizati o petrecere in memoria sa. Pentru aniversarea mortii sale, strangeti familia, prietenii, copiii, persoanele care va iubesc si spuneti-le cat de mult iubea tatal dumneavoastra viata. Daca este cu ochiul pe dumneavoastra, bucurati-va in memoria lui, alegand viata!

Experiente Paranormale: Dificil sa Vorbim Despre Ele

 

Comunicarea cu persoanele decedate, experiente extracorporale, telepatie…. Deloc simplu, pentru cei care traiesc asemenea fenomene, sa ceara increderea celorlalti fara frica de a fi luati drept nebuni. Un grup de psihologi propune sa-i ascultam fara sa-i judecam.

 

“Acum douazeci de ani, dupa o cazatura accidentala, m-am trezit dintr-o data in afara corpului meu, observand dinspre plafon oamenii care se ocupau de mine. Apoi, viata mi-a defilat prin fata ochilor, si am avut impresia ca intru intr-un tunel intunecat, la capatul caruia se afla o lumina binefacatoare….si m-am intors in corpul meu”. I-au trebuit ani intregi lui James, 35 de ani, membru intr-o mare organizatie internationala, pentru a accepta sa vorbeasca de ceea ce el numeste NDE (near death experience – experienta la limita mortii, a mortii iminente). “ Cand am discutat cu medicul care m-a reanimat, el mi-a spus ca era reculul socului sau un delir provocat de un cocktail  de hormoni sau de neurotransmitatori care se manifesta in timpul anumitor sincope. Am incercat sa-i demonstrez ca asta nu explica cum am putut sa-l vad in timp ce ma reanima, ca si cum as fi fost un simplu spectator, nici cum am putut descrie aceasta scena in detaliu, nu a vrut sa auda nimic si mi-a dat tranchilizante”.

James a preferat deci sa taca si sa pastreze pentru el “iesirile din corp intempestive” pe care le-a trait dupa aceea. “La inceput, mi-a fost frica si am facut totul pentru a le ignora, scufundandu-ma in studiile mele”, se confeseaza el.

“Cum crizele reveneau cam o data pe an, am fost sa vad un psihiatru. Am avut ghinionul sa mentionez ca aveam impresia, in acele momente, ca ma “proiectam” intr-un obiect apropiat – de exemplu, un arbore – , si ca puteam resimti ceea ce el percepea. Psihologul m-a intrebat daca ma drogam!. Apoi mi-a prescris un medicament contra anxietatii, prevenindu-ma fata de o dorinta inconstienta de omnipotenta, posibila precursor al unei disocieri a personalitatii mele. Am iesit din cabinet terifiat, ma vedeam deja ca pacient schizofrenic al unui azil”.

De atunci, reusita  carierei l-a linistit pe James in privinta sanatatii sale mentale, dar continua sa se teama de revenirea “crizelor sale”.

Ciudatenia deranjeaza

 

Daca aceste experiente sunt adesea dureroase, este pentru ca, in conceptia noastra asupra realitatii, ele nu pot exista pur si simplu. Se produce astfel, la martori, ceea ce psihologia numeste o “disonanta cognitiva”: intre a crede ceea ce au trait si a crede stiinta care afirma ca este imposibil, ce sa alegi?

Dilema poate fi atat de puternica incat poate provoca anumitor persoane o pierdere a reperelor, pe care John E. Mack, profesor de psihiatrie la scoala de medicina a universitatii Harvard, din Statele Unite, o califica drept “soc ontologic” – anticamera a adevaratei nebunii. Totusi “experientele extraordinare se intampla mai des decat credem”, estimeaza Patrick Crervoy, sef al serviciului psihiatric din spitalul St.Anne , Toulon. “ Dar, ca si socurile traumatice, ele  lasa oamenilor impresia ca nu vor putea niciodata sa le comunice forta si nivelul, ca trebuie sa le fi trait pentru a le intelege. Ori, ele cer, ca si socurile traumatice, sa fie integrate psihic, printr-o poveste. Apoi trebuie ca cineva sa asculte! Dar cu cat experienta este mai stranie, cu atat ea deranjeaza mai mult spiritul nostru rational si suntem mai putin atenti. La disconfortul pe care experienta il provoaca, se adauga si durerea de a nu putea fi ascultat.”

Creat acum cativa ani, Institutul de cercetare asupra experientelor deosebite propune sa remedieze aceasta lipsa de ascultare. “Dezbaterea intre cei care cred in aceste fenomene si cei care nu cred este sterila” afirma fondatorul acestui institut, Stephane Allix, fost reporter de razboi. “Dovezile pe care unii se gandesc sa le aduca sunt respinse de altii in numele teoriilor clasice in vigoare. Ambitia noastra este de a regrupa profesionistii din sanatate, pentru a oferi celor care traiesc aceste experiente un cadru care sa le permita sa fie ascultati in dimensiunea lor esentiala: dimensiunea umana”.

Caci nu este vorba de a nega ca aceste fenomene pot fi legate de probleme psihiatrice reale. “Este exact din aceasta cauza ca trebuie sa ascultam mai intai, fara o idee preconceputa”, explica psihologul si psihoterapeului Isabelle Kochko, care studiaza, in cadrul institutului, fenomenele de bantuire si posesie.

Daca experientele extrasenzoriale ale lui James au fost diagnosticate ca un indice al unei posibile schizofrenii, comunicarea cu un defunct poate cu usurinta sa fie confundata cu o psihoza sau cu un doliu morbid, posesia cu o paranoia sau cu o tulburare de personalitate multipla. Cat despre telepatie, clarviziune sau precognitie, ele pot fi luate ca tulburari bipolare (tulburarile bipolare se traduc printr-o oscilare perpetua intre un pol depresiv si un pol de hiperexcitatie).

 

Sa luam putina distanta

 

Doar o ascultate atenta permite evitarea acestor diagnostice precipitate, observand modul in care persoana isi relateaza exprienta: prezinta ea amintirea cu emotia cu care ar trebuie sa fie asociata? Cauta cu tot pretul sa ne convinga? Isi traieste aceasta persoana viata cotidiana de o maniera rationala? Doar ascultarea fara luarea unei sentinte, deschiderea spiritului, luarea unei distante a priori permit martorului sa faca o evaluare corecta.

Ariane, medic osteopat in varsta 26 de ani, care are viziuni din adolescenta, confirma acest lucru. “Primele dati, mi-a fost foarte frica, povesteste ea, dar cand am vazut reactiile familiei mele – tacere, priviri evazive…- am inteles ca nu puteam sa vorbesc despre asta decat unui numar foarte mic de oameni” Mai tarziu, Ariane si-a descoperit capacitatea de a percepe durerile fizice ale celorlalti. “Dar doar astazi, cu diploma in buzunar si mult mai sigura de mine, incep sa explorez ceea ce este poate, un dar de vindecator” declara ea.

 

Stiu ca fiul meu traieste

 

Director artistic, Chris si-a pierdut unul din cei doi fii, mort la 16 ani intr-un accident. Semnele ciudate aparute atunci i-au bulversat spiritul rational, dar apropiatii nu l-au inteles.

“Trei zile dupa moartea lui Anton, am zarit un mic glob luminos care stralucea deasupra patului meu. Sunt mai degraba rational, si , atunci, cultivam ceea ce s-ar putea numi un “materialism indiferent”: Dumnezeu, taramul celalalt, comunicarea cu mortii si fenomenele de acest gen imi pareau de neconceput. Fiul meu era mort, punct final. In acea dimineata, am verificat totusi perdeaua, fereastra…Eram prea daramat pentru a ma mira, a ma nelinisti sau chiar pentru a gandi. Am readormit.

Primul soc al convingerilor mele a survenit trei luni mai tarziu. La fel de daramati, sotia mea si eu eram in camera lui Anton cand am resimtit doua lovituri in spatele capului. Am privit in spatele meu, spunand: Ceva m-a lovit!

“Poate este Anton” a spus sotia mea. “Poate” am raspuns, si a ramas asa. Credincioasa, desi nepracticanta, Marianne , sotia mea, citea carti despre viata de dupa si am inceput probabil, in mod inconstient, sa accept aceasta idee: ea imi indulcea durerea si avea meritul ca aduce o explicatie – cu atat mai posibila cu cat gestul se potrivea cu personalitatea foarte directa a lui Anton. Putin timp dupa, Marianne m-a luat la un medium. Am acceptat sa merg din curiozitate: poate imi va face bine – ma simteam atat de rau atunci..Dar eram foarte sceptic, ca sa nu zic critic. Pana la acel punct incat nu am facut legatura cu ceea ce mi se intamplase cand, chiar in debutul sedintei, mediumul s-a aplecat inainte spunand ca tocmai a primit doua palme la ceafa si ca Anton ii spunea prin asta ca murise instantaneu. Pentru noi, a fost mai intai o imensa usurare, caci nu am avut voie sa-i vedem corpul si ne imaginam cele mai negre scenarii.

Apoi, fara sa ne cunoasca, doar cu fotografia lui Anton, mediumul ne-a descris personalitatea sa, comportamentul, relatiile cu noi. Talent de morfopsiholog? (cititul expresiilor faciale) m-am intrebat. Posibil, dar cum sa explic ca a descris apoi cu precizie casa noastra, sau lipsa relatiilor dintre Anton si bunicii sai, sau un cadou cumparat pentru prietena sa, pe care ne solicita, dupa spusele mediumului, sa-l inmanam tinerei fete?

Eram in acelasi timp impresionat, uimit, linistit, usurat. Consolat? Nu, nu iti revii niciodata dupa pierdere unui copil. Dar conceptia mea asupra mortii a inceput sa fie serios data peste cap, mai ales ca evenimentele au continuat: zgomote de pasi, usi trantite, mici semne despre care putem intotdeauna sa spunem ca au fost rodul hazardului, dar care sfarsesc prin a se acumula

Aceasta “prezenta” imi facea bine, dar asta nu-mi impiedica recaderile in suferinta, intoarcerea indoielilor, care vor persista cu siguranta pentru totdeauna. Am incercat atunci sa anchetez, sa inteleg. Aceste mesaje incomprehensibile pe telefonul meu mobil, de exemplu, puteam sa le gasesc originea? In zadar: potrivit furnizorului, ele nu aveau “nici o provenienta”. Aceasta lipsa a explicatiilor tehnice imi dadea dreptul sa ader la ideea ca fiul meu imi facea cu ochiul, si aceasta idee imi facea placere, eram perfect constient de asta.

Regret totusi ca anumiti prieteni carora ne-am confesat au avut remarci un pic condescendente, de genul: “Daca asta v-a facut bine, suntem multumiti pentru voi”. Refuzand sa considere posibilitatile pe care experienta le deschisese, ei au incercat mai intai sa respinga realitatea. Apoi, afland ca am fost sa vedem un medium si ca participam la conferinte, au incercat sa ne descurajeze, in numele riscului de a deveni fanatici.

Simteam, de asemenea, ca psihologul meu, nu dorea sa atinga acest subiect. Totusi, si asta o datorez in mare parte persoanelor intalnite la Institutul de cercetare a experientelor deosebite, chiar daca sufar, stiu ca nu sunt nebun. Controlez cotidianul la fel de rational ca inainte. Viata mea s-a schimbat, bineinteles: micile griji imi par astazi fara importanta, si reusita sociala fara interes. Predic pentru mai multa toleranta, mai putin egoism si, fara sa spun ca cred intr-un Dumnezeu, sunt deschis unei spiritualitati care-mi este proprie. Stiu, pentru ca am simtit, ca fiul meu “traieste”. Mi se intampla sa ma gandesc ca toate aceste evenimente nu au alt scop decat: sa ma faca sa evoluez”.

Cazul Elise Lam

In februarie 2013 o tragica intamplare i s-a intamplat Elisei Lam, o studenta canadiana, in varsta de 21 de ani  la acea data. Aceasta a fost gasita moarta, corpul sau plutind intr-un tanc de apa situat pe acoperisul hotelului “Cecil Hotel” din Los Angeles, un hotel a carui reputatie nu se situa la cele mai inalte cote in ultimii ani.( de aici s-a inspirat de altfel sezonul 5 al serialuli American Horror Story – Hotel).

Disparitia ei a fost larg mediatizata iar interesul publicului a crescut mult, cu cinci zile inainte ca trupul acesteia sa fie descoperit, atunci cand politia din Los Angeles a publicat un video al ultimei dati cand Elise fusese vazuta, chiar in ziua disparitiei, si in care aceasta a fost filmata de camera de luat vederi a unui lift din cladire.(vezi video mai jos).

In filmare Lam este vazuta iesind si reintrand in lift, facand gesturi ciudate in hol, actionand haotic si parand uneori ca se ascunde in lift, care la randul sau parea  ca nu mai functiona cum trebuie. Aceasta filmare a devenit virala pe internet, multi raportand ca o gasesc nelinistitoare.

Politia nu a avut nici un indiciu despre unde s-ar putea gasi Elise, pana cand  clientii hotelului  au inceput sa se planga de diverse probleme cu apa, printre care chiar si de “gustul ei bizar”. Dar nu asta este cel mai misterios. Corpul sau a fost  de fapt gasit fara nici o urma de mutilare, nu s-au gasit nici droguri. Lam era dezbracata iar hainele si lucrurile personale pluteau langa ea. Capacul tancului de apa era inchis, ca si cum n-ar fi fost niciodata deschis. Locul era greu accesibil, protejat de o alarma, avea o poarta foarte grea iar rezervorul era inconjurat de pereti foarte inalti. Atat de dificil era accesul la acel rezervor incat politia a trebuit sa trimita mai multi oameni pentru a deschide capacul rezervorului si a scoate corpul.

Apare deci intrebarea: cum a putut Elisa Lam sa ajunga in acel loc? Si mai ales ce anume s-a intamplat? De ce a avut acea atitudine extrem de bizara in lift? Probabil nu vom sti niciodata…